Ce trebuie sa stim:

[heiditzi]

Genealogia este una dintre cele mai vechi şi una dintre cele mai importante ştiinţe auxiliare ale istoriei.
Termenul provine din limba greacă: genos = rasă, logos = cuvânt, învăţătură, ştiinţă. Genealogia studiază ,,naşterea şi evoluţia neamurilor şi a familiilor, înudirile care se stabilesc între persoanele unei epoci date, precum şi rolul pe care aceste înrudiri îl joacă în desfăşurarea unor evenimente istorice.
Genealogia foloseşte ca izvoare mai ales actele de stare civilă, registrele de stare civilă care cuprind naşteri, căsătorii, decese, registrele parohiale, cu date asupra botezurilor, cununiilor, a deceselor, însemnările manuscrise marginale de pe vechi tipărituri, corespondenţa din arhivele personale, pisaniile, diplomele de înnobilare, de înălţări de grad, foile de zestre, testamente, pomelnice, inscripţiile funerare, registre de ranguri nobiliare şi altele...
Principiile care trebuie să stea la baza studiilor genealogice sunt următoarele: principiul numelui, al prenumelui, al proprietăţii, al generaţiilor genealogice. Genealogia foloseşte ca metode de cercetare: metoda analitică pe baza căreia se întocmeşte tabla ascendenţilor şi metoda sintetică prin care se poate stabili tabla descendenţilor.
Tabla ascendenţilor reprezintă o listă a persoanelor care se înrudesc, pornindu-se de la un individ considerat rezultatul evoluţiei unei familii şi urmărindu-i pe toţi antecesorii săi. Ea se compune pe baze strict matematice şi evoluează în progresie geometrică prin puterile succesive ale lui doi. Această metodă de alcătuire a tablei ascendenţilor se numeşte şi metoda Stradonitz, după numele celui care a teoretizat-o.
Tabla descendenţilor reprezintă o listă a persoanelor care se înrudesc, pornindu-se de la un individ şi urmărindu-se toţi descendenţii săi. Spre deosebire de tabla ascendenţilor, tabla descendenţilor nu este guvernată de o lege matematică. Dar şi numărul urmaşilor din fiecare generaţie creşte în progresie geometrică.
Termenul de generaţie desemnează totalitatea oamenilor care sunt de aceeaşi vârstă şi la aceeaşi distanţă de un individ considerat comun. Generaţia genealogică se apreciază că apare la un interval de 30 de ani şi durează 65 de ani.
Arborele genealogic reprezintă de fapt un extras din tabelele descendenţilor cuprinzând numai urmaşi în linie bărbătească al unui strămoş comun. El este definit şi ca ,,o reprezentare grafică, înfăţişată de obicei, sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un triunghi comun şi care redă filiaţiunea membrilor unei familii şi indică gradul de înrudire între ei. Într-un anume sens este sinonim cu spiţa genealogică şi spiţa de neam.
Spiţa de neam este o variantă a tabelei descendenţilor, apărută ca urmare a regimului juridic de patriarhat şi indică succesiunea generaţiilor în linie masculină.
Spiţa genealogică este o ,,listă cuprinzând şirul persoanelor care descind dintr-un autor comun (putând fi o succesiune după tată sau după mamă, directă sau lăuntrică) care au drepturi asupra unor bunuri, respectiv asupra părţii care ar fi revenit autorului comun, dacă ar fi în viaţă; se deosebeşte de arborele genealogic prin faptul că n-are înfăţişare de arbore şi este întocmită, de obicei, în vederea rezolvării unor aspecte practice.
Pentru alcătuirea arborelui genealogic trebuie să se ţină seama de elementele principale din viaţa individului: începutul sau originea insului, cine sunt părinţii, timpul şi locul naşterii, situaţia, funcţia şi demnitatea avută în viaţă, timpul, locul şi felul morţii, căsătoria cu indicarea originii, naşterii, situaţiei, funcţiei şi morţii soţului sau soţiei, copiii de pe ambele ramuri (excluzând urmaşii din partea feminină care, din punct de vedere genealogic, se urmăresc în ramura bărbătească).